Asa zis crestinism...

Sunt ateu.Nu vad de ce as minti pe cineva,inclusiv pe mine,afirmand altceva.Nu cred in existenta unui Dumnezeu atotstiutor,nici macar in existenta unuia mai putin omniprezent.Nu vreau sa jignesc pe cineva sau sa aduc vreo ofensa convingerilor unora,dar atata timp cat sunt liber imi pot spune parerile deschis si pot initia o discutie pe ce tema doresc,cel putin asta cred.
Dar cand vad asa zisii credinciosi cum se inghesuiau azi sa ia apa sfintita,cand vad ca biserica face din asta o afacere,mi se face o scarba de crestinismul predicat si practicat vecina cu boala.Sunt ateu,dar pentru a ajunge la aceasta concluzie mi-au trebuit multi ani de gandire si de studiu.Am citit ca o picatura de aghiazma poate face cat un lac intreg pentru un credincios,nu iti trebuie bidon de 5 l,credinta iti tine loc de rabdare,nu trebuie sa te inghesui si sa te bati ca sa ajungi in fata la rand la apa sfintita.Un credincios adevarat ar trebui sa stie toate aceste lucruri,cred eu,sau daca nu le stie,ceilalti "credinciosi" de la coada ar trebui sa il invete ca nu e frumos sa se impinga,sa tipe,sa injure si sa faca scandal daca altul i-a luat-o inainte.Ar trebui sa intoarca si obrazul celalalt,nu?In traducere,ar trebui sa lase persoanele in varsta sa treaca in fata lui,sa ajute femeile si copiii sa nu fie prinsi in inghesuiala provocata de ceilalti asa-zisi credinciosi,s.a.m.d.
Dar stai,toate astea nu sunt de fapt norme de bun simt,de buna crestere,norme dupa care ar trebui sa ne conducem daca vrem sa avem o viata in buna intelegere?Si aici intervine dilema mea...S-ar parea ca sunt totusi crestin.Ma conduc dupa niste percepte invatate in copilarie de la parinti,incerc sa fac cat mai putin rau pe pamantul asta,intr-un cuvant:"ce tie nu-ti place,altuia nu face."