Ani de zile am ascultat muzica lui Nicu Alifantis.Am inceput cand eram copil ascultandu-i melodia "Destin cu baobab" si ma intrebam ce naiba e ala un baobab.Am crescut,am invatat si ce e ala un baobab si am inteles si ce vroiau sa spuna versurile lui Leonid Dimov.Am trecut peste zilele cu ploaie ascultand "Ploaie in luna lui marte",chit ca afara era decembrie sau august.Am suferit de "Melancolii albastre" peste care am trecut soptindu-i persoanei iubite "Ce bine ca esti".Am fost la "Calul balan" doar pentru a vedea cu ochii mei localul care l-a inspirat.Am cautat in Piata Romana numarul 9,doar pentru a vedea unde este si a ma simti mai aproape de maestru.Am urat dintotdeauna lunea,chiar daca spunea ca "Lunea e ziua" si am tremurat de frig in "Decembre" la coada la bilete la cate un spectacol.Dar tot timpul am avut muzica sa in minte.Am iubit in special albumul "Nichita",poate unde poezia lui Nichita Stanescu a fost cea care mi-a luminat adolescenta si care mi-a starnit gustul de a citi poezie.
Ultimul spectacol la care am fost in calitate de spectator,marturisesc cu rusinea de a fi trecut ceva timp de atunci,a fost "Tandreturi pentru femei cu cei patru corifei".Alaturarea sa de Mircea Vintila,Mircea Baniciu si Alexandru Andries a fost balsam pentru sufletul meu.I-am admirat in egala masura pe toti,iar concertul lor comun ar trebui sa devina un "obicei" macar anual,parerea mea.
Nu stiu cand au trecut anii,dar maestrul Nicu Alifantis se pregateste sa aniverseze 40 de ani de cariera,mai multi decat am eu de viata.Cu ocazia asta a scos un nou album,numit "Mozaic". Il recomand tuturor celor ce vor sa asculte o muzica buna,muzica,dupa cum spuneam si in titlu,pentru inima si suflet.
La multi ani,Nicu Alifantis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu